Nu am stiut de decizia misealeasca luata de guvern, pana cand a venit sotul meu de la serviciu aseara si mi-a zis. Noi avusesem o zi frumoasa cu soare si multa joaca asa cum scriam de altfel ieri. El ar fi vrut sa se duca in strada sa protesteze alaturi de colegii lui de serviciu, insa stia cat de greu imi e singura cu David. I-am zis ca astazi sa o faca, si maine si poimaine, si pana cand va fi nevoie, si sa strige de trei ori mai tare, si pentru noi.

Desi astept venirea lui, sa ma pot bucura de o mica pauza… efortul de a sta doar eu cu el si ziua si seara si noaptea mi se pare mult prea mic daca ma gandesc la ce ne poate astepta sub conducerea unui astfel de guvern, care ia astfel de hotarari. Asa ca l-am incurajat sa se duca sa protesteze!

Pentru ca m-am simt umilita si jignita de oamenii care conduc tara si de jurnalistii care ii sustin. Pentru ca m-am simtit sfasiata de parintii care nu au inteles rugamintile copiilor de a nu-i vota, doar pentru a se bucura de o crestere “murdara” la pensie. Pentru ca m-am simtit tradata de toti tinerii care au ales sa nu mearga la vot si au preferat sa fie pe partie sau cine stie prin ce locuri de distractie.

Ceea ce simt acum de cand sunt parinte este mult mai puternic decat atunci cand eram o tanara “fara obligatii”. Responsabilitatea mea fata de copilul meu si fata de toti copiii, care reprezinta viitorul nostru al tuturor, ma face sa nu mai inchid ochii la mizeriile care se intampla in jur. Pentru ca pentru el imi e de 1000 de ori mai teama decat pentru mine.

Pentru ca imi e teama sa-mi internez copilul intr-un spital din Romania si fac tot posibilul sa-l protejez sa nu se imbolnaveasca, pentru ca imi e teama sa-l duc la cresa la o varsta frageda (de aceea am ales sa stau eu cu el mai mult acasa), pentru ca imi e teama sa-i dau sa manance din restaurantele noastre neavand incredere ca mancarea e proaspata, pentru ca imi e teama cand ii dau produse din supermarket si ma gandesc daca au fost corespunzator verificate de inspectorii sanitari, pentru ca imi e teama chiar si cand ii dau produse de la producatorii romani si pun la indoiala sinceritatea din declaratiile lor de autenticitate, pentru ca uneori imi e teama chiar sa urmez recomandarile de tratament date de catre medic pentru ca am ajuns sa ma intreb daca “in spate” nu e cumva un interes comercial dirijat de producatorii de medicamente.

Da, a ajuns sa-mi fie teama in tara mea, am ajuns in punctul in care sa nu am incredere in autoritati, oamenii de langa mine, sa-mi pun o mie si una de intrebari inainte de a cumpara un produs, de a lua o decizie. A ajuns sa-mi fie teama de mitocanii din trafic care nu respecta regulile de circulatie, de functionarii publici care te trateaza cu sictir, de coruptia care este exista in orice domeniu, la orice nivel.

A ajuns sa-mi fie teama pentru ziua de maine…

Cum sa-mi invat atunci copilul sa nu fie temator, daca eu stau cu frica in san si cu teama in suflet?! A venit momentul sa spunem STOP! A venit momentul sa facem o schimbare si sa luptam pentru ea! Din respect pentru bunicul care a luptat in al doilea razboi mondial, pentru tata care a strigat cat l-au tinut puterile la revolutie, din respect pentru toti oamenii care s-au sacrificat pentru libertate!

Sa protestam pentru viitorul copiilor nostri!