Am petrecut cel mai linistit revelion de pana acum, doar noi 3. Nu am avut masa plina cu fripturi, sarmale, prajituri si alte “porcarii” (ma refer la preparatele din carne de porc 🙂 ) nici vinul sau sampania nu au curs garla, pentru ca nu ne-am dorit. A fost un revelion cu supa de pui, peste, ceaiuri si antibiotic. Insa, nu a fost deloc mai putin fericit decat cei din anii trecuti. Dar deloc.

Am ascultat la volumul dorit muzica de la televizor, pe care in anii trecuti o ascultam fie afara la – X grade Celsius, fie intr-un restaurant incinsi in hore, la un volum cu puls accelerat, am topait asa cum am simtit pe covorul nostru moale, fara pasi de dans in ritm cu partenerii de ring, fara tocuri si bataturi la pachet, in cea mai confortabila tinuta posibil, pe care in anii trecuti o cautam prin nu stiu cate magazine, fara ten incarcat si ochi obositi de la machiajul de seara. Si nu am fost deloc mai putin fericiti decat anii trecuti.

Am vazut imbratisati focurile de artificii din balcon, am ras de bucuria lui David ca a mai invatat un cuvant nou “Atificii poc poc”, ne-am culcat in patul nostru cald si in mirosul casei noastre. Si nu am fost deloc mai putin fericiti decat anii trecuti.

Ce imi doresc pentru anul ce vine? Habar nu am. In fiecare an mi-am pus o multime de dorinte, unele s-au implinit, cele mai multe nu. De data aceasta, o sa iau lucrurile asa cum vin, o sa vad la moment ce pot face, daca trebuie sa schimb ceva, daca pot face ceva. Nu imi mai fixez obiective, nu mai scriu rezolutii, nu imi mai pun dorinte.

Un singur lucru mi-as dori de fapt: sa traiesc intr-o stare de recunostinta mai mare si in mai multa liniste interioara decat pana acum, care sa ma ajute sa inteleg, sa accept, sa invat mai usor lucrurile pe care viata mi le ofera, sa ma bucur si mai mult de prezenta copilului meu!

Sa aveti un an nou cosmic… de frumos 🙂 !