Copilul meu, un om liber inainte de toate


Copilul invata doar din ceea ce traieste. Degeaba ii spunem sa nu atinga cratita ca e fierbinte pentru ca nu stie ce inseamna conceptul “fierbinte”. Degeaba ii spunem sa nu se catere pe scaun ca o sa cada, pentru ca nu intelege riscul si efectul produs de o cazatura. Degeaba ii spunem ca il iubim daca il admonestam pentru orice greseala si-l imbratisam rar.

Copilul mic are nevoie sa experimenteze cat mai mult, sa traiasca efectiv viata ca sa o cunoasca, sa o inteleaga, sa o exploreze, sa greseasca. El nu invata din concepte, parabole, povesti cu morala. El invata din ceea ce simte. Si nu are cum sa cunoasca muzica daca nu o aude, viteza daca nu alearga, dulceata unui fruct daca nu-l gusta, parfumul unui trandafir daca nu-l miroase, nu are cum sa simta iubirea, daca nu isi gaseste loc in bratele calde ale parintilor. Stiu, e o forma metaforica de a spune ca, inainte de toate, copilul este o fiinta libera, un om ce trebuie respectat, indiferent ca nu stie sa mearga sau sa vorbeasca.

De multe ori am observat ca adultii zilelor noastre au asteptari prea mari de la copii si in multe cazuri acestea pornesc chiar de la nastere. Vor sa primeasca scorul maxim Apgar, vor sa spuna poezii pe banda rulanta, vor sa aiba rabdare atunci cand asteapta la coada de la cumparaturi, vor sa nu planga atunci cand cad, vor sa fie intelegatori, sa nu le fie frica, sa fie generosi, sa manance tot din farfurie, sa respecte ordinele… Si eu am la fel.

David merge cu noi cam peste tot, aproape de cand s-a nascut. Am inceput sa mergem cu el de foarte mic la cumparaturi, la petreceri, la vizionari de case, la coafor, oriunde a fost nevoie. Recunosc ca nu am exagerat cu iesirile la inceput, deoarece cred ca rutina in viata unui bebelus este extrem de importanta, in primul an de viata. Are momente cand e linistit si rabdator, dar de cele mai multe ori alearga dintr-o parte in alta, trage de lucruri, arunca jucariile, rastoarna, se catara, cade, se loveste, plange… Sunt persoane care spun despre el ca este cuminte, dar sunt si persoane carora li se pare ca este nazdravan. Eu il vad un copil sociabil si vorbaret, foarte zambaret dar si iute la manie, insa contextul in care se afla isi pune amprenta asupra comportamentului lui.

Daca la inceput, recunosc, eram panicata si ingrijorata de reactiile lui, acum nu le mai privesc cu retinere. Sau mai bine zi incerc pe zi ce trece sa nu le mai privesc asa. Pentru ca nu vreau sa imi dezumanizez copilul. Nu vreau sa ii rapesc dreptul lui de a fi copil, de a fi liber, fara constrangeri sociale, fara etichete. “Daca are suzeta, de ce are suzeta? Daca vrea in brate, de ce sa nu mearga pe jos ca e mare? Daca plange, ce are draga copilul de plange?  Daca e baiat, de ce are parul lung? Daca alearga, aoleu sa nu cada. etc

Nu ma intereseaza privirile nemultumite ale celor din jur, pentru ca vor fi intotdeauna, conteaza privirea noastra, a parintilor lui, oamenii cei mai importanti din viata lui, oamenii in care are cea mai mare incredere. Dar, asta nu inseamna ca sunt superficiala si ca ma port ca in schita lui Caragiale “D-l Goe”, fara a avea limite, ca si cand el ar fi buricul pamantului. Ii atrag atentia cand greseste si ii explic situatia intr-o forma care sa-i dezvolte empatia. Eu cred ca bunul simt se invata din familie, asa ca sper ca noi parintii lui sa-i fim un bun exemplu prin modul nostru de a vorbi, de a ne comporta.

Am si cateva premise de la care incerc pe cat posibil sa nu ma abat in aceasta perioada a dezvoltarii lui:

  • Ii permit sa planga si nu ii spun niciodata “Tu esti baiat, baietii nu plang!” sau “Esti mare, gata cu plansul!” Bineinteles ca exista si exceptii cand situatia o impune, atunci incerc sa il calmez in bratele mele.
  • Daca se loveste si plange nu minimizez situatia spunandu-i “Nu e mare lucru, e doar o cazatura“, pentru ca am observat de cate sute de ori s-a ridicat dupa o lovitura fara sa spuna ceva. Il intreb unde il doare, el imi arata, il pup si plecam din locul unde s-a lovit timp de cateva secunde;
  • Il las sa se murdareasca, dar ii dau un servetel sa se stearga singur atat cat poate;
  • Il las sa arunce lego, mingii, masinute peste tot, dar il rog sa le si stranga. Functioneaza aproape intotdeauna cantecelul “Facem curat” pe care il cantam de fiecare data la atelierul de explorare senzoriala;
  • Daca nu vrea sa faca un lucru nu il fortez. Acum mai bine de doua luni, am trecut printr-o experienta care mi-a intarit si mai mult aceasta convingere. Timp de 2 saptamani nu a vrut sa-i facem baia de seara in baie, decat in cadita adusa in camera. Desi tendinta a fost sa-l punem fortat in cada, rabdarea si intelegerea temerii lui s-a dovedit a fi cheia.
  • Daca observ ca nu se simte bine intr-o situatie, nu il expun fortat, doar ca sa multumesc asteptarile celorlalti. Evit pe cat posibil sa nu ii spun “Nu-ti fie teama” pentru ca teama e un sentiment normal, important e sa invete sa o gestioneze;

Ideea este ca incerc sa il las cat pot de liber in actiunile lui, chiar daca asta presupune de multe ori sa se loveasca, sa sparga, sa faca mizerie si dezordine in jur. Stiu ca tatal lui nu e de acord cu mine in unele situatii, el fiind mai protector, insa imi doresc sa nu devenim obstacole in calea dezvoltarii lui. De cand am citit cartea Retete de jocuri – De ce si cum sa te joci cu copilul tau de Lawrence J. Cohen despre libertatea pe care e bine sa i-o lasam copilului o idee interesanta mi-a ramas bine intiparita in minte: daca o mana rupta se vindeca usor la varsta copilariei si se uita la fel de usor, teama de a incerca ceva nou poate ramane intiparita in suflet toata viata.

Va doresc sa aveti copii liberi in actiune pentru a deveni mai tarziu adulti liberi in gandire!

David Mihail – 1 an si 10 luni (fara o zi) 🙂

david-1-an-si-10-luni

20161130_105626

20161130_110004

20161130_110010

20161130_105910

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: