David recunoaste culorile de baza – rosu, galben, albastru si verde – inca dinainte de a invata sa le pronunte. De atunci, ne tot jucam pe seama recunoasterii lor cu orice obiect gasim prin casa. Acum stie sa le si spuna, si inca vreo 3-4, insa pronuntia ii da batai de cap.

Saptamana trecuta nu am iesit din casa deloc din cauza unei raceli mai serioase si am pus in aplicare una dintre activitatile montessori, explorarea senzoriala a culorilor, teorie despre care tot citesc in ultima perioada. O sa scriu in curand mai multe despre educatia Montessori despre care ma documentez deoarece mi-as dori sa-l inscriu pe David in acest sistem. Despre atelierul de explorare senzoriala unde merge David saptamanal am scris aici.

Asadar, activitatea de saptamana aceasta a fost explorarea senzoriala a culorilor. Am ales pentru cate o zi o anumita culoare despre care am vorbit de fiecare data cand am avut ocazia: cand mancam, cand ne spalam in baie, cand citeam o carte, cand ne jucam cu masinutele etc. Apoi, am organizat o expeditie prin casa in cautarea acelei culori. Evident ca eu am fost cea care gasea obiectele colorate, insa el ma urmarea indeaproape.

Apoi le-am strans pe podea si am inceput sa vorbim despre ele. In alegerea lor, am incercat sa ma bazez pe experimentarea mai multor senzatii, nu doar pe simtul vizual. De exemplu, pentru galben am pus in tava de explorare lamai pe care David le-a mirosit, dar si fulgi de porumb pe care i-a gustat.

Pentru verde, am folosit patrunjel pe care l-a rupt in bucatele mici si l-a rasfirat in aer amintind a firele de iarba, si un dovlecel rece tocmai scos de la frigider. Dupa cum se vede in poze, desi eu incercam sa merg pe ideea de rece, din proprie initiativa el l-a mirosit, cred ca si-a adus aminte de lamai, dupa care l-a lovit cu palma spunand “taiee” {tare}.

Pentru rosu am folosit piesele de lego, lumanari parfumate, masina preferata, carioci cu care a scris, ridichi pe care le-a gustat pentru prima data si pe care le-a etichetat ca “acu” {acru}. De fiecare data cand gusta ceva diferit spune ca este “acru” 🙂

Pentru albastru, nu aveam cum sa nu ma folosesc de cele doua produse preferate in ultimul timp – scaunul si autobuzul.

Daca aveti impresia ca David a stat cuminte pret de 15 – 20 de minute cat eu imi exersam talentul de pedagog, va inselati. L-am lasat sa plece si sa revina de cate ori a dorit, iar cand am vazut ca produsele nu mai prezinta interes, le-am strans. Exceptand ziua galben, l-am imbracat pe David in culoarea cu care ne jucam pentru ca ii place sa se priveasca in oglinda.

Invatarea culorilor se face prin joaca, cat mai natural, de aceea e important sa ii vorbim de lucrurile din jurul nostru intr-un mod in care sa-i starneasca curiozitatea. Jucariile si obiectele din jur au un rol deosebit in procesul de invatare, insa cred eu ca modul in care i le prezentam si ii vorbim despre ele conteaza si mai mult.

Spor la joaca!