“O cutie cu creta colorata. Doar atat vreau cand ies afara, la plimbare. Stiu ca mami o tine in buzunarul rucsacului si cum ajungem in parc strig cat pot de tare ETAAA, ca vreau sa desenez cu creta asta… magica. De ce e magica? Pentru ca mami aduce mai aproape soarele si norii ca eu sa-i pot atinge, pentru ca ploaia nu ma uda, pentru ca masinile sunt la fel de mari ca pantofii mei 🙂 , pentru ca soricelul nu se sperie cand vreau sa pun mana pe el 🙂 Eii nu-i asta magie ?!“

Bucuria lui David pentru desenele pe asfalt e atat de mare, in ultima perioada, ca nu mai vrea sa iesim din casa cu nicio jucarie. Pana acum caram dupa mine o gramada de jucarii. Acum vrea creta colorata.

“Ababu” – albastru, este creta pe care o alege intotdeauna 🙂 Se aseaza langa mine pe asfalt si incepem sa desenam. Il intreb “Ce sa deseneze mami? Un tractor? O casa? O floare?” “Aubo” striga el cat poate de tare. “Bine, mami iti deseneaza un autobuz” (Este intr-o perioada in care are o pasiune enorma pentru autobuze 🙂

Copilul din mine se bucura alaturi de el, se joaca alaturi de el, deseneaza alaturi de el. Cine ar fi crezut ca o simpla creta imi poate colora ziua atat de frumos!?!