Un pas mic, doi pasi si… vitezaaaa! Odata ce a invatat sa mearga, cu greu il mai opresti pe micul explorator. Poticnelile si cazaturile vin la pachet, de aceea incaltamintea trebuie neaparat aleasa cu multa grija. Din experienta lui David am invatat ca starea lui de bine si confortul nu au legatura cu pretul. Ideea este sa i se potriveasca formei piciorului si nevoilor ce tin de varsta.
Pana sa mearga in picioare, copilul nu are nevoie de o incaltaminte anume. Parerea mea, este ca pe perioada verii, in picioarele goale sau in sosetute subtiri bebelusul se simte cel mai bine, poate cel mult o pereche de sandale / pantofiori din material textil, insa daca e iarna, varianta unei perechi de botosei pufosi e de ajuns, pentru ca in general salopetele de iarna sunt intregi si includ si talpile.
Lucrurile se schimba insa cand copilul incepe sa mearga. Pentru ca o incaltaminte buna il va ajuta sa mearga mai usor si in multe cazuri il va feri de cazaturi. Auchh!!!
David si-a exprimat dorinta de a merge in picioare foarte devreme preferand mai repede sa se agate si sa se deplaseze sprijinindu-se de pat, decat sa mearga de-a busilea. Pe la 9 luni alerga in premergator 🙂 pana sa implineasca 11 luni mergea deja sigur prin casa, cativa metri. Dupa ce a implinit 1 an, cand vremea incepuse sa se incalzeasca, parcul devenise deja locul nostru de plimbare, deci incaltamintea era un “must-have” in garderoba lui David 🙂
David a implinit 1 an in februarie, asa ca in perioada in care a invatat sa mearga ghetele au fost teoretic piesele principale. Practic insa, tenisii au fost cei care l-au ajutat cel mai mult, in special pentru mersul in interior. Usori, din material textil, suficient de largi cat sa nu-i stranga piciorusele pufoase de bebelus, cu o talpa subtire, tenisii s-au dovedit perfecti pentru David. Un inconvenient minor a fost faptul ca aveau siret, ideal ar fi fost sa aiba un sistem de inchidere cu arici, insa la acea varsta nu manifesta chiar atat de multa nerabdare ca acum.
De la 1 an si pana in prezent la aproape 1 an si jumatate, David a trecut de la masura 19 la 22 si a mers practic pe propriile picioare in trei anotimpuri, iarna, primavara si vara.
Nu pot sa uit o imagine de la un loc de joaca exterior, cand zapada nici nu se topise bine, un copil de aproape 1 an invata sa mearga in sosete. Mama lui mi-a zis ca nu ii gaseste ghete pentru ca are piciorul gros si ca i-a dat 4 perechi de sosete.
Stiu cat de greu este sa gasesti incaltamintea potrivita, de aceea in cele ce urmeaza o sa va spun ce am observat eu cu privire la incaltamintea copilului de 1 an:
- Numarul pantofului nu corespunde intotdeauna cu marimea piciorului. David are incaltaminte numarul 21 care ii este mica, de mai bine de doua luni, dar mai are doua perechi numarul 21 care ii sunt inca potrivite.
- Ghetele de iarna nu trebuie sa fie foarte groase si grele. Copilul de 1 an nu sta afara atat de mult incat sa fie nevoie de o pereche de incaltaminte extrem de groasa, pentru ca implicit va fi si incomoda. Ghetele lui David aveau blana in interior si de cate ori ajungeam acasa avea sosetele transpirate.
- Talpa groasa e ca o sabie cu doua taisuri. Eu am observat la David ca o talpa groasa mai repede il impiedica decat il ajuta sa nu alunece. Daca nu merge pe teren alunecos, nu are sens o incaltaminte cu talpa foarte aderenta, rigida.
- Latimea piciorului poate modifica numarul pantofului. David a avut talpile mai grasute fapt ce m-a determinat la inceput sa-i cumpar pantofi mai mari. Am observat in schimb ca nu e varianta potrivita pentru ca se impiedica. Am cautat ceva pana am gasit o pereche de pantofi mai largi in partea din fata, cu talpa subtire, cu care a mers excelent. Sunt pantofii pe care i-a purtat cel mai mult 🙂
- Materalul din interior trebuie sa fie moale. Sandalele pe care le-am achizitionat recent au un material destul de aspru in interior si nu pot fi incaltate fara sosete. Initial asa a mers si s-a ales cu doua bataturi la calcaie 😦
- Pantofii sport tip adidas sunt de preferat dupa ce copilul a invatat sa mearga ceva mai bine, pentru ca au talpa inalta si rigida. Chiar daca pentru noi adultii genul acela de talpa e foarte comod, pentru copilul mic care inca nu-si ridica bine piciorul e un fel de “frana”.
- Incaltamintea copilului nu e musai sa fie din piele naturala. Copilul mic poarta o pereche de incaltaminte o perioada extrem de scurta de timp si nu se pune problema transpiratiei ca la un adult, asa ca daca nu va ganditi sa o pastrati o vesnicie, nu e cazul sa cheltuiti sume mari pentru pantofi din piele naturala.
- Sistemul de inchidere arici este de preferat pentru incaltamintea copilului mic deoarece: se incalta / se descalta mult mai usor, nu exista riscul ca siretul sa se desfaca in timpul mersului, fata de fermoar se poate inchide in functie de grosimea piciorului.
Sa aveti plimbari frumoase!