Ieri am demarat operatiunea “grebla si lopatica” 🙂 Habar nu aveam ca David va fi in al noualea cer… in nisip. Stiam ca ii place sa se joace in nisipul din parc, insa inca nu-l vazusem cu adevarat in actiune. A fost absolut fascinat!  L-a strecurat, l-a vanturat, l-a aruncat, l-a strans in palmele lui mici, mai ceva ca un cautator de aur. Parca nici nu ma auzea cand ii spuneam de pe margine sa nu mai arunce cu nisip ca ii va intra in ochi si o sa il doara. Era absorbit complet!E semn ca marea ne cheama la ea. Ce-i drept abia astept sa revad marea si mai ales abia astept sa-i vad reactia lui David. Va fi prima data cand mergem impreuna la mare, pentru ca anul trecut cand avea 5-6 luni am considerat ca este un efort prea mare pentru noi si o ruptura brusca din rutina lui de bebelus. Acum in schimb e destul de mare incat sa inteleaga ideea de plimbare si sa se bucure din plin de joaca in nisipul de pe plaja.

Unde mai pui ca in toata treaba aceasta cu joaca in nisip se afla de fapt si o metoda terapeutica. Intamplator am gasit o carte care se cheama Sandplay – o abordare psihoterapeutica a sufletului de Dora Kalff. Asa ca e musai sa o trec pe lista cartilor de cumparat pentru vacanta de vara.

Pana atunci, mai exersam castelele din nisip in parcurile din Bucuresti 🙂