Atat a trecut de cand l-am vazut pentru prima data, de cand l-am auzit pentru prima data, de cand l-am tinut strans in brate pentru prima data. De atunci am simtit ca nu vreau sa-i mai dau drumul nicio clipa, ca este puiul meu, universul meu.

David a crescut ca vantul si ca gandul. A invatat o multime de lucruri intr-o perioada atat de scurta de timp. E fascinat de tot ce e in jurul lui, e curios, e curajos si determinat sa obtina ceea ce si doreste, indiferent de cate ori cade, de cat de tare se loveste. O ia din nou de la capat.

E fascinant sa-l vad cum alearga cu piciorusele lui mici, cum se catara cu manutele lui delicate, cum face conexiuni cu lucrurile din jur, cum invata sa comunice. E amuzant sa-l aud cand vorbeste pe o limba doar de el stiuta, cum incearca sa repete cuvintele pe care i le spun: “babou” – pentru tablou. E minunat sa-l aud cum ma striga “ma-ma” si cum ma cauta prin casa, cum ma trage de maneca sa ma joc cu el, cum intinde mainile sa-l iau in brate.

E emotionant sa il vad cu doarme lipit de mine si cum ma cauta in pat sa vada daca sunt langa el, cum se bucura la venirea lui tati de la serviciu, cum danseaza, cum duce telefonul la ureche si zice “Ao”, cum zambeste cu toata gura cand il intreb daca vrea sa manance capsuni 🙂

Sentimentele de iubire fata de el sunt dincolo de orice cuvinte. In multe momente din zi, ma coplesesc emotiile cand il privesc. Simt atata dragoste, dragoste pura, fara sa ma simt conditionata de ceva. Nu-mi trebuie flori de la el, cuvinte frumoase sau cadouri scumpe ca sa ma impresioneze, ca sa ma determine sa-l iubesc. Inima mea e plina de iubire pentru el, e ca un rezervor fara sfarsit. Zambetele lui imi dau energia de care am nevoie sa o iau de la capat in fiecare zi, imbratisarile lui imi aduc linistea de care am nevoie pentru a fi fericita.