Off cate as vrea sa fac odata ce David a adormit…

• sa scriu pe blog fara sa ma mai lupt pentru laptop
• sa citesc linistita fara sa fiu atenta la prize, ghivece cu flori, mingii care zboara prin aer
• sa fac curat fara sa negociez pentru aspirator, lavete, solutie de sters praful
• sa beau o cafea… calda, fara sa ma traga cineva de maneca
• sa mananc folosindu-ma de ambele maini si fara sa am pe cineva in brate
• sa gatesc fara sa ascund in continuu cutitul si alte ustensile taioase de prin bucatarie
• sa vorbesc la telefon fara 100 de intreruperi pe minut
• sa ascult muzica fara gasca zurli, baby tv sau hoopla kidz
• sa ud florile
• sa calc
• sa fac o baie
• sa vad un film
• sa meditez
• sa ma rog…

Imediat ce David a adormit sunt un titirez, mintea mea incepe sa faca liste cu lucruri de facut prin casa, carti de citit, produse de cumparat, haine de spalat etc. Pentru ca odata ce doi ochi mici si negri se trezesc, eu ii apartin in totalitate. Atat de multa iubire am pentru aceasta mica fiinta, incat tot ceea ce fac vine natural, nevoile lui le surclaseaza pe ale mele, dorintele lui devin mai importante decat ale mele.

Dar recunosc ca am nevoie de TIMPUL MEU. Asa ca perioada cand el doarme atat de frumos imi apartine pe de-antregul. Si profit de fiecare secunda. Ceasul devine pe moment dusmanul meu pentru ca imi arata cat de usor mi se scurge timpul… Daca as putea sa-l mituiesc sa-mi mai dea putin ragaz pentru mine as face-o pentru ca de fiecare data mai am nevoie de cateva minute pentru… inca o gura de cafea calda, cateva randuri de scris, cateva pagini de citit, cateva hainute de calcat, un moment de liniste.