Cand maseaua de minte nu are minte ajungi sa faci o reclamatie


masea de minte

De o saptamana, maseaua de minte numarul 2, care de vreo doi ani tot incearca sa-si faca aparitia, a dat semne clare de protest. Nu a mai vrut sub nicio forma sa stea sub anonimat si a vrut sa-si faca simtita prezenta in viata de deasupra gingiei. Pana aici nimic de obiectat, insa inculpata a provocat o ditamai inflamatia plus dureri de mare intensitate.

S-ar putea totusi sa fie o conspiratie la mijloc, prin simpatie cu dintii lui David, pentru ca si el e chinuit de cateva luni bune de eruptia dintilor de pe arcada superioara. Scriam prin luna decembrie ca David are gingia de sus foarte inflamata, ehh iata ca abia acum doua saptamani 3 dintisori au erupt, aproape simultan, si procesul e in continuare in plina desfasurare.

In primele zile, pentru ca durerea nu era atat de puternica, ce credeti ca mi-a venit in minte: sa testez gelurile de dinti ale lui David 🙂 Intre timp, mai cumparasem un gel gingival indicat in eruptia dentara de la Chicco. Cum David nu are cum sa-mi spuna ce parere are 🙂 am fost tare curioasa sa vad daca au vreun efect la mine! Spre suprinderea mea, in maxim 1 minut de la aplicare, nu am mai simtit durerea, jena, de la nivelul gingiei. Amandoua au avut efect de calmare, insa parca gelul gingival de la Chicco s-a dovedit un pic mai bun. Senzatia de amortire a fost mai intensa.

Insa, cum e la mintea bebelusului ca povestea cu Zana maseluta si gelul magic nu avea cum sa tina prea mult, dupa trei zile si trei nopti de ibuprofen am spus STOP. E cazul sa nu ma mai amagesc trebuie sa merg la stomatolog. Cum ziua nefasta a picat sambata, iar stomatologul unde obisnuiesc sa merg nu are program in weekend, am cautat pe google clinici stomatologice non-stop. Sincera sa fiu nu am google-it prea mult, pentru ca am dat rapid peste Stephanie’s Dental Clinic, am sunat, mi-a spus ca nu au liber dar fiind vorba de o urgenta pot veni si printre programari ma poate vedea medicul de garda.

In jumatate de ora eram in masina, sot si copil la pachet, in drum spre Afi Palace, zona unde se afla clinica. Imediat ce am ajuns m-a preluat medicul in cauza, cu care vorbisem si la telefon, mi-a dat sa completez un formular si in cateva minute eram pe scaunul stomatologic. Mi-a cercetat gingia super inflamata, cat a putut si maseaua naravasa care statea pitita, a precizat insa ca e necesara o radiografie pentru a vedea exact cum sunt radacinile si daca pozitia in care a crescut este normala. In plus mi-a aratat cum trebuie sa fac acasa igiena orala, cu o seringa cu acul taiat ca sa nu intepe, in acea zona “ascunsa” periutei de dinti. Totul a fost ok, am terminat foarte repede, David a asteptat pe hol cu tati, timp in care a socializat cu o doamna super draguta care i-a facut cadou un semn de carte. Recunosc ca nu citisem pareri despre aceasta clinica, ulterior am gasit niste impresii negative. Eu in schimb ma declar multumita de experienta de aici.

Medicul stomatolog mi-a dat trimitere pentru radiografia dentara la o clinica din zona unde locuiesc, din Piata Muncii. Asa ca luni dimineata m-am prezentat la clinica. Sotul meu chiar isi facuse radiografia dentara aici cu vreo 2 ani in urma si s-a declarat foarte multumit.

In schimb, experienta mea a fost de-a dreptul oribila!!!

Destul de repede am fost preluata de o tanara asistenta. Mi-am lasat haina in cuier, mi s-a pus vesta de plumb si la cateva secunde dupa ce am deschis gura, fara nicio explicatie, m-am trezit ca incepe sa urleeee: RESPIRATI! Limba moale! RESPIRATI! RESPIRATI! Pe cuvant de onoare parca avea o criza de isterie. A iesit imediat pe usa, a apasat butonul respectiv, s-a intors si mi-a spus: “Sunteti cam incordata!” I-am raspuns “Da… sunt, am maseaua de minte foarte inflamata si deschid cu greutate gura!” Nu pot sa descriu exact in cuvinte cat de nervoasa am putut iesi de acolo si cat de rau mi-a parut ca nu am putut refuza efectuarea radiografiei in acele conditii. Dar, educatia din perioada comunista cu “mainile la spate” si “capul plecat” si caracterul meu m-a facut sa stau si sa accept.

Am primit radiografia, am platit si am plecat. Am ajuns acasa. David ma astepta cu zambetul larg la usa. Il lasasem plangand dupa mine. Acum inversasem rolurile, pentru ca… am inceput eu sa plang. Sotul meu s-a blocat si nu intelegea ce s-a intamplat. I-am raspuns doar “a tipat la mine ca nu respir”. David s-a dus la tati timp in care se uita la mine cum plang. M-am calmat si i-am povestit ce s-a intamplat. Raspunsul lui a fost: “De ce nu te-ai ridicat de pe scaun?” “Vrei sa ma duc sa fac o reclamatie?”. I-am spus ca “Nu e cazul”.

Dupa o zi in care m-am tot gandit la experienta urata cu radiografia dentara, am realizat ca e momentul sa fac ceva pentru ca situatia sa nu se mai repete si cu alti pacienti. Am simtit ca nu trebuie sa las lucrurile sa mearga in directia gresita si ca trebuie sa actionez, asa cum e necesar sa facem intr-o societate in care ne respectam intre noi. Asadar, am facut o reclamatie.

La doar cateva minute de la expedierea mailului (in care am povestit ceea ce s-a intamplat plus indignarea ca intr-o clinica considerata foarte buna nu ma asteptam sa gasesc personal cu un comportament lipsit de profesionalism), am primit raspuns de la directorul medical, care dorea telefonic mai multe detalii despre comportamentul colegei, pentru a sti ce masuri sa ia. Convorbirea a avut loc cu asistenta in cauza care a inceput prin a-si cere scuze “daca tonul a fost ridicat si nepotrivit”. I-am zis ca e o diferenta mare intre a avea tonul ridicat, chiar daca si asta mi se pare total inacceptabil, si a urla efectiv. Discutia a durat aproape 5 minute, nu vreau sa insist pe ce am discutat pentru ca lucrurile s-au finalizat amiabil. Asistenta mi-a multumit ca i-am acceptat scuzele.

Experienta in sine m-a instristat, nu doar pentru situatia in sine, ci si pentru faptul ca, eu personal ma astept ca un om tanar (asistenta chiar parea mai mica decat mine) sa aiba un alt mod de gandire: mai pozitiv, mai uman, mai normal. Mi-a amintit in schimb de asistentele in varsta din spitalele de stat care iti vorbesc in doi peri si te trateaza prost doar ca sa te determine sa le dai spaga.

Nu stiu ce anume este de vina pentru un astfel de comportament agresiv, lipsit de etica profesionala si moralitate: educatia, caracterul omului…

Stiu insa un lucru pe care l-am invatat de la bunicii mei: “A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare!”

Sa aveti parte de sanatate si sa fiti inconjurati de oameni luminosi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: