Dragilor,

Va scriu voua celor care aveti “inimile deschise”, in calitate de mama a unui bebelus internat in spital, la nici doua saptamani de viata, acum 1 an, pe 17 februarie 2015, “impinsa” de ceea ce vad la televizor si citesc pe internet despre bebelusii bolnavi din Arges.

Nu va puteti inchipui ce durere sufleteasca poate trai in acele clipe un parinte… cu cata disperare astepti rezultatele analizelor, cate lacrimi poti varsa pentru chinul prin care trece copilul tau nevinovat, cate intrebari si cate rugaciuni poti adresa divinitatii, cu cata speranta te agati de vorbele medicilor. Este cumplit!

“Se cauta vinovatii!” “Vinovatii sa plateasca!” Sunt replici pe care le aud zilnic la stiri. Insa, de fiecare data nu pot sa nu imi pun intrebarea “Exista oare UN vinovat?”. Oare noi, intreaga societate romaneasca, nu suntem vinovati de ceea ce intampla?

Copiii nu au ajuns in spital din cauza unei persoane sau… a patru persoane. Numarul e irelevant. Au ajuns acolo din cauza disperarii dupa profit, din cauza goanei dupa bani, din cauza noastra… a mentalitatii noastre bolnave. A tuturor celor care fac compromisuri, care nu apreciaza adevarul, care nu sunt corecti, care inseala si mint pentru binele personal, fara sa le pese ca pun vietile altora in pericol. Ne facem rau reciproc de fiecare data cand alegem sa tacem sau sa mintim, indiferent de domeniul in care lucram.

Indiferent ca suntem vanzatori, medici, soferi, profesori, informaticieni, cosmeticiene, bone, preoti, manageri, constructori, arhitecti, ingineri, biochimisti sau functionari publici, de fiecare data cand acceptam situatii care stim ca nu sunt corecte din frica de a nu ne pierde jobul, cand facem lucruri gresite din nestiinta pentru ca am platit examenele ca sa luam nota de trecere sau chiar cand actionam din rautate si prostie, punem in pericol vietile oamenilor din jur si implicit pe ale noastre.

Exista astfel de cazuri de inconstienta si imaturitate totodata cu miile: de la cel mai mic nivel pana la cel mai inalt.  Trebuie doar sa ne gandim la furturi de orice natura (bunuri, electricitate, acte false), vanzare de produse contrafacute, alimente alterate din magazine, restaurante cu bucatarii insalubre, case/blocuri construite fara fundatii solide, produse nesterilizate in saloane cosmetice, condus cu viteza excesiva sau sub influenta alcoolului pana la…. asistente medicale care fac proceduri copiilor bolnavi fara sa se spele pe maini dupa ce au folosit toaleta. Si lista cu astfel de exemple poate continua… mult!

Acum imi vine in minte un exemplu de acest gen si o sa-l redau cat pot de succint. Uneori, obisnuiesc sa cumpar prajituri de la o cofetarie din cartierul in care locuiesc. In perioada cand eram insarcinata, l-am rugat intr-o zi pe sotul meu sa cumpere. Protector din fire a specificat vanzatoarei ca vrea un anumit tip de prajituri si ca “sunt pentru sotia mea care este insarcinata” punand intrebarea oarecum retoric “Sunt proaspete, da?”. Vanzatoarea i-a facut o aluzie fina si i-a recomandat un alt tip de prajituri, spunandu-i cat se poate de incet ca acelea,mentionate de ea, sunt facute in ziua respectiva.

Ce poti simti in astfel de situatii: recunostinta fata de vanzatoare ca a fost cinstita, sau frica gandindu-ma cum ar fi fost sa mananc un produs vechi, poate chiar alterat, in perioada sarcinii cand o mare parte dintre medicamente sunt contraindicate, neluand in calcul riscul pentru fat?!?

Cred ca este nevoie sa ne schimbam mentalitatea pentru a intelege ca noi suntem responsabili de tot ceea ce se intampla. Este nevoie sa devenim noi cinstiti in tot ceea ce facem pentru a schimba lucrurile care merg prost. Si schimbarea vine de la fiecare dintre noi. Stiu ca este greu sa fii motivat, e greu sa ai curajul sa spui NU, sa-ti gasesti puterea sa mergi in directia potrivita si nu odata cu multimea oarba, e greu sa iesi din zona de confort, sa scapi de prejudecati si sa accepti schimbarea. Insa de dragul copiilor nostri, e nevoie sa facem alegerile bune. De dragul copiilor nostri trebuie sa fim mult mai constienti de repercursiunile pe care le au actiunile noastre asupra intregii lumi.

Cred ca nu este inca tarziu sa invatam sa fim mai responsabili, mai altruisti, mai sinceri, mai corecti, mai buni. Cred ca e timpul sa actionam inainte de a ne pierde definitiv increderea in oameni, increderea in cei de langa noi.

Copiii nostri au nevoie de o lume mai buna pentru a creste sanatosi. Au nevoie de parinti cinstiti pentru a trai in siguranta. Copiii au nevoie de oameni buni si pozitivi in jurul lor pentru a invata sa iubeasca viata si pentru a aprecia ceea ce le ofera natura si universul in care traiesc.