Pana de curand, nu cred ca eram o persoana foarte recunoscatoare. Traiam destul de des cu senzatia ca… merit mai mult. Habar nu am de ce?!? Poate ca parintii mi-au insuflat acest sentiment din dorinta de a fi ambitioasa sau poate profesorii din scoala care puneau, si cred ca pun in continuare, accentul pe competitivitate, si nu pe cooperare, pe individualism si nu pe spiritul de echipa. Departe de mine gandul de a gasi vinovati; stiu cat de mult si-a pus amprenta viziunea societatii de la vremea respectiva asupra educatiei noastre.

Asa cum scriam si cu alte ocazii, cartile au fost cele care mi-au deschis calea catre un alt mod de a gandi, de a vedea lucrurile. Am inceput sa vad viata cu alti ochi, sa inteleg ca lucrurile importante nu vin atunci cand le planific, ci cand este dat sa vina. Sa inteleg ca exista o ordine fireasca, asa cum exista in natura, in univers. Sunt convinsa insa ca si anii maturitatii isi spun cuvantul, la fel si faptul ca am devenit mama.

Acum incerc sa fiu recunoscatoare cat pot de des, sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am. Recunosc insa ca am si zile in care nu pot face asta. Insa, lucrez la capitolul acesta 🙂 Imi doresc insa sa-l pot face pe David sa inteleaga cat de important este sa fie recunoscator, pentru sanatate, pentru oamenii dragi de langa el si pentru ceea ce primit din partea Providentei.

Americanii sarbatoresc astazi Ziua Recunostintei – “Thanksgiving Day”. Stiu ca multi vor spune ca nu trebuie sa ai  o zi in care sa spui “Te iubesc”, “Multumesc” sau “Alta formula de exprimare a ceea ce simti”. Eu dimpotriva, cred ca e extraordinar sa celebrezi o astfel de zi, o zi in care sa iti aduci aminte sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, sa stai cu familia si prietenii sa te bucuri si sa multumesti. Chiar cred ca avem nevoie de momente speciale pe care sa le petrecem cu oamenii dragi, de clipe frumoase care sa ne relaxeze, sa ne emotioneze.

Viata de zi cu zi ne face sa uitam lucrurile frumoase de langa noi si din noi. Uneori ne face sa uitam chiar de noi insine. Pentru ca trebuie sa ducem copiii la scoala, sa bagam rufele la spalat, sa facem cumparaturi sau sa mergem la serviciu. Cu siguranta uitam sa le multumim celor de langa noi pentru gesturile pe care le fac pentru ca… ni se par normale si firesti.

Eu aleg astazi sa fiu deopotriva cu cei de peste ocean (in primul rand cu nasii – de care ne e dor) si vreau sa imi exprim recunostinta pentru tot ceea ce am, in special pentru familia mea numeroasa (parinti, surori, cumnate si cumnati, nepoti frumosi, nasi si fini) si pentru toti prietenii dragi. Multumesc pentru sotul meu minunat si pentru David ale carui zambete imi fac ziua intotdeauna mai frumoasa!

Iar tuturor celor care imi cititi blogul va multumesc si va transmit gandurile mele frumoase!

Sa aveti o zi plina de recunostinta!