Acum 3 zile David a zis pentru prima data MAMA. A sunat atat de frumos glasul lui subtire de copil. M-am emotionat. Intai a fost “mam mam”, apoi “mam mam mam”, apoi de mai multe ori “mama”. A fost amuzant sa-l vad cum incearca sa pronunte. Au urmat apoi 3 zile de tacere.

Astazi  mi-a inseninat din nou ziua: “ma-ma” 🙂  Nu as fi crezut niciodata ca ma pot bucura asa de tare la auzul acestui cuvant. Ca doar l-am rostit si eu de atatea ori si stiu cat de mult inseamna. Am simtit cum imi tresalta inima de bucurie 🙂

Stiu ca uneori noi mamicile devenim siropoase cand vine vorba de copiii nostri, ca postam o multime de poze cu piticii imbracati in cele mai haioase costumase, ca vorbim enorm despre ei. Nu ne judecati prea aspru. O facem din multa multa multa iubire. Recunosc ca si eu sunt surprinsa de avalansa de iubire pe care o simt pentru David. Si ca nu ma asteptam sa ma emotionez asa de tare chiar si la un zambet din partea lui.

Insa, este o experienta ce merita traita, pentru a putea intelege cu adevarat. Mi-as dori ca toti copiii din lumea asta sa aiba parte de parinti care sa-i pretuiasca atat de mult incat sa se bucure doar de prezenta lor.

Sper totusi ca din textele scrise de mine sa nu curga  prea multa… miere 🙂 Doar ca uneori ma intreb cum pot sa iubesc atat de mult pe cineva. Cum pot sa ma uit la el neincetat, sa-l sarut de sute de ori pe zi, sa-l imbratisez atat de tare, mai ca-l strivesc. Imi place sa-l privesc cand doarme… e atat de senin, sa-l privesc cum se joaca si studiaza cu atentie fiecare jucarie, cum se bucura la auzul unei melodii preferate, cum se harjoneste cu tati, uneori parca e un “bulgare de bucurie”.

Asa ca dragii mei, fiti ingaduitori cu noi parintii entuziasti si bucurati-va de zambetele sincere ale copiilor!