Ganduri de toamna


Draga toamna, a fost o vreme in care nu te-am iubit. Nu-mi placeau zilele tale scurte, vantul, ploaia rece, zgarcenia cu care ne dadeai soare si faptul ca “furai” frunzele copacilor. Te evitam in compunerile de la scoala, pentru ca nu stiam de fapt cat esti de frumoasa. Cu trecerea anilor am inceput sa te plac, sa te inteleg. Sa inteleg ca esti anotimpul maturitatii. Sa inteleg ca atunci cand vii nu aduci doar apusuri superbe, ci si o stare de melancolie, de reflectie. 

Melancolia pe care o resimt de obicei in aceasta perioada nu o mai vad ca pe un lucru negativ. Ci ca pe o stare de introspectie, de care cred ca avem nevoie cu totii. In general, dramele din viata noastra sunt cele care “ne arunca” brutal si direct intr-o astfel de stare. Insa, nu cred ca e nevoie sa asteptam ca o nenorocire sa ne faca sa devenim mai recunoscatori pentru ceea ce avem, mai corecti fata de noi si fata de ceilalti, mai prietenosi, mai solidari.

Este greu sa nu te gandesti in aceasta perioada la drama din clubul Colectiv. Insa, nu cred ca este cazul sa vorbim, sa vorbim si sa tot vorbim. Cred doar ca in aceasta drama exista un mesaj. Si fiecare trebuie sa-l desluseasca mai mult cu sufletul si mai putin cu mintea. Din acest sacrificiu colectiv trebuie sa invatam. Sa invatam mai degraba sa actionam decat sa reactionam. Sa invatam sa fim cinstiti fata de noi insine si fata de cei din jur. Sa invatam sa oferim mai multa iubire, pentru ca surpriza… nu se consuma. Sa intelegem ca e bine sa fim elevi in propria viata si nu profesori. In rest, durerea are nevoie de tacere.

Stiu ca tacerea poate parea inspaimantatoare. Si eu de multe ori, prefer sa fac ceva de teama sa-mi nu aud gandurile. Ma revolt in sinea mea pentru ca trebuie sa lupt cu propria minte. Sa lupt cu ganduri apasatoare, cu vorbe grele, cu dorinte neimplinite, cu esecuri. Insa, am inteles cu timpul cat de important este sa ma ascult. Sa-mi ascult inima, sa-mi ascult constiinta. Sa las linistea sa ma inconjoare fara sa-mi fie frica. Sa las constiinta sa-mi spuna cand gresesc, cand ma plang fara rost, cand e necesar sa iau o pauza, cand trebuie sa iau o decizie.

20151111_141256

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: